Poeziile din zatul Internetului

Citeodata dau search pe… Sfintul Google pe cuvinte fara rating in ziua de azi cautind nastrusnicii inventate de oameni din considerente, desigur, aparent nastrusnice. Alteori fac acelasi lucru chiar in propriu-mi blog, nu din narcisism, ci ca sa vad daca unele din cuvintele la care tin mai au vechiul efect asupra mea. Mai nou aplic tratamentul asta acelorasi cuvinte, insa pe bloguri din vecini. Au trecut prin filtrul asta, lasind in urma destul zat: poezia, muzica, literatura, politica, filmul, comunicarea, blogosfera, chatul… Despre fiecare cautare in parte s-ar cuveni, poate, sa scriu destule impresii. Scriam acum ceva timp despre surpriza pe care mi-a provocat-o gasirea in virtual a poeziei. Lucrul asta nu s-a diluat, dimpotriva, ceea ce-mi indreptateste gindul ca poezia, izgonita din cotidian, ba chiar si din copertile cartilor, si-a gasit refugiul (ca sa nu zic raiul) in Internet si mai cu seama in blogosfera. Blogosfera imi pare acum un incapator cenaclu in care poeti de toate speciile se razbuna pe toti editorii care, aproape sigur, i-ar fi lasat sa astepte prin anticamere cu dosarele lor de poezii nesponsorizate sub brat… Probabil, fenomenul nu va duce la falimentul multor editori sau redactori de carte dar, cu siguranta, ii va saraci… Gasesc, asadar, mai departe poezie, literatura nascuta aici, pe net si nu pe hirtie. Pentru mine, unul care am cunoscut si drumul revistelor, al concursurilor, al editurilor, al cenaclurilor, la un moment dat, drum oarecum formal si searbad, la un anumit alt moment, chestia asta mi se pare inca speciala, macar din perspectiva unui anume gust al surprizei si al libertatii… In linia acestui gind si a cautarilor amintite mai vine o descoperire: cenaclul on-line si chatul poetic. Despre Premiile Lili am aflat de ceva vreme chiar de pe blogul creatoarei lor, poeta Lucia Verona. Acum vad acest festival de literatura si cenaclu on-line si acest chat pornind tot de la Lili… Ideea imi pare superba. Ea intregeste peisajul si sper ca viata acestor forme de literatura sa fie lunga, sa se transforme in eveniment si fenomen. Si asta nu doar ca o binefacere pentru poetii insingurati din fata monitoarelor, nu ca simptom al unei alienari virtuale – cum ar vrea unii sa spuna – nici macar ca viabil tratament in vremuri de criza ci… pur si simplu. About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu