the sad years to come…

anii care n-au sa-mi aduca nimic bun, in ciuda tuturor revelioanelor reusite acasa, cu ai mei, sau in apartamentul putin igrasios al altcuiva, cu cine stie cine, anii de la care o sa astept tot soiul de surprize mirobolante si care se vor multumi sa lase, ca valurile, iarna, gunoaiele relative ale acestei vieti din start prost plasate in timp si spatiu (stress, slujbe, compromisuri, umilinte, riduri, experimente esuate pe acelasi cord deschis in fata unei serii limitate de oameni care, la un moment dat, au zambit/vorbit frumos/promitator, si care, in ciuda tuturor precautiilor, din ce in ce mai vagi, cu trecerea timpului si cresterea procentului de disperari aferente crizelor de "imbatranesc si raman singura"). desigur, la 20 nu-i bine sa gandesti asa. well, ma cac pe ele "e bine"-uri si "ar fi bine"-uri in masura sa creeze senzatia confortabila a unor ingradiri benefice conservarii sentimentului abject si ingrat de toate bune si frumoase, fara anomalii si mutatii dezgustatoare de soiul copiilor batrani si maturilor infantili. iar daca zambetul din coltul buzelor si aerul primavaratic sunt tinuta obligatorie a unui middle aged specimen care se trezeste zicand ca de fapt n-a mai evoluat deloc de la 17 ani, de ce dracu tocmai mi-am amintit ca de fiecare data cand mi-am exprimat ingrijorarile cu privire la toata generatia mea machiata strident, incercanata masiv, degradata prematur, plina de celulita si pete pe ficat, am intampinat balonasele colorate ale celor care-au fost pe-aici si stiu mai bine? cu parere de rau si fostul pesimism devenit o micuta cutie inchisa etans de "giving a fuck" control pills, spun ca s-ar putea ca prin cine stie ce nefericit accident sa nici nu ajung vreodata acolo unde esti o tafnoasa-n stofe scumpe si parfum pretios care arboreaza cu nesimtire dejectia pretentioasa de "a sti mai multe" cu bonus trackul inopinat (si dublu inacceptabil) de a "ma putea ajuta". si daca (hopefully, dar nu ca sa ma metamorfozez in monstruletul cu semnalmentele comportamentale de mai sus) o sa ma fac vreodata mare, probabil ca o sa asist la sinistrele repercusiuni ale vietilor dezordonate in care ne-am prefacut cu totii ca ne simtim bine desi (iar aici lista e prea lunga).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu