dulcegarii sinistre

ma deprima groaznic postul anterior, la fel ca tot ce-a devenit hunedoara asta, un container din care ies uneori fete din programul carora lipsesc niste comenzi simple ca dragostea sau afectiunea sau inefabilul dar inconfundabilul "imi pasa de tine". de azi dimineata ascult numai dulcegarii sinistre, ma gandesc la cliseul adolescentei mele de eterna second best (fericirea lui e alt nume al nefericirii mele), doar ca acum nu mai gandesc in termeni de fericire si nefericire, sunt asa de apatica incat m-as putea dizolva in toate cafelele fictive pe care nu m-am vandut (inca). sunt solubila in tot absurdul asta provinicial aproape ridicat la rangul de religie. si very much addicted to it. si ultimele 2 fraze par desprinse din sistemul anapoda dupa legile caruia ma-ncapatanam sa traiesc in era aia de forever november (2003-2004), in ciuda faptului nu era nimic fatis diabolic, rau, otravit, grotesc acolo, si tocmai asta-i paradoxul gothicului meu foarte bine conservat si mult mai autentic, probabil, decat ala ornamental, superficial-estetizat, cu multe brizbrizuri de inspiratie medievala, muzica eclectica si machiaj violent (desi aveam un dermatograf rosu pe vremea aia, as far as i can recall, cumparat din piata, de la o taraba insolita cu tot soiul de farduri no name). n-am vrut sa scot din dulapul cu schelete descarnate (lol) povestea asta, s-o pun acum sub semnul exemplului ca pe o chestie deeply gotica, in ciuda aparentei lipsite de cliseele formulelor & schemelor dark-basmice clasice. dar, cu o tona de detalii in minus, here it is: o seara de decembrie (27) cand m-am intalnit cu pseudo-iubitul meu de atunci, un tip ciudat de intunecat, genul vampir energetic, in parculetul liceului industrial, extrem de izolat si plin de grupuri statuare handicapate, schilodite de elevii de la seral, iar el purta la gat un fular negru, crosetat de fata pe care o iubea si imbibat efectiv in parfumul ei ieftin si sacaitor, asa ca pe tot parcursul serii aleia inghetate, cu ciori zburand pe deasupra, turturi enormi coborand pe jgheaburi (arme perfecte pentru o crima, am citit abia mai tarziu…), cu mine cu parul pe jumatate ud (inca ma mir cum de nu am facut o meningita de toata splendoarea…) si un soi de tensiune erotica sau proto-erotica infricosatoare-n animalitatea ei, am avut impresia ca mai e cineva acolo, cineva strain si batjocoritor, bufonul care lipsea din povestea asta patetica pentru a-i dezvalui coltii stricati si chipul respingator-acneic (e totusi o amintire din adolescenta).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu