lucruri pentru care merita…

retorica orange. intotdeauna o sa uiti sa fii precaut atunci cand trebuie, cu cine trebuie si intotdeauna o sa joci prost in meciurile cu mize mari. intotdeauna o sa se gaseasca cineva sa fi asteptat mai mult de la tine si cineva care sa-ti spuna, facand abstractie de ceea ce te defineste ca element activ intr-un domeniu sau altul, ce NU ai facut. ce nu ai citit. ce nu stii. ce nu esti in stare sa…cineva care sa te desconsidere si cineva in ai carui ochi sa te vezi ca o fiinta mica si care numai pentru ca selectia naturala e o treaba din ce in ce mai mitica s-a trezit traind& all the rest. cineva care sa te-njure in jurnalul intim si lame si altcineva care sa te insele cu nesimtire pret de o mie de ani de relatie. cineva care sa nu te mai salute si altcineva care sa-ti dea peste cap planurile alea obiective, de mainstream, fara barfe si nemultumiri orgolioase pe care le acumulezi si defulezi, cu prilejul unor licori bune, pe parcurs. sunt descoperirile sinistre dintr-o poveste despre cunostinte comune intr-alta care te priveste personal. dar dincolo de astea vor fi intotdeauna o carte splendida, un film bun, un documentar inteligent, un sitcom cu umor de calitate, un hypermagazin in care sa te pierzi, toti prietenii vechi pe care ai confortul sa-i cunosti in intregime, banii de buzunar, cafeaua de la capatul unei zile extenuante sau un somn bun de dupa-amiaza, si vizitele acasa, cand mananci tot ce-ti place, uiti de cura de slabire, de multe ori fortuita, bibliotecile, bookshoppingul, plimbarile de toamna, vinul fiert, scortisoara, mirodeniile din ceai, pulloverele pufoase, cainii dragastosi, un telefon care-ti scoate ziua de la murat, ploile de dincolo de fereastra si prietenii nemaivazuti demult, la o discutie calda si senina, pe mess, sau chiar un baiat atat de incredibil ca incepi sa gandesti numai in clisee care-i contin zambetul, privirea, chipul, aerul care se emotioneaza-n juru-i.

dulcegarii sinistre

ma deprima groaznic postul anterior, la fel ca tot ce-a devenit hunedoara asta, un container din care ies uneori fete din programul carora lipsesc niste comenzi simple ca dragostea sau afectiunea sau inefabilul dar inconfundabilul "imi pasa de tine". de azi dimineata ascult numai dulcegarii sinistre, ma gandesc la cliseul adolescentei mele de eterna second best (fericirea lui e alt nume al nefericirii mele), doar ca acum nu mai gandesc in termeni de fericire si nefericire, sunt asa de apatica incat m-as putea dizolva in toate cafelele fictive pe care nu m-am vandut (inca). sunt solubila in tot absurdul asta provinicial aproape ridicat la rangul de religie. si very much addicted to it. si ultimele 2 fraze par desprinse din sistemul anapoda dupa legile caruia ma-ncapatanam sa traiesc in era aia de forever november (2003-2004), in ciuda faptului nu era nimic fatis diabolic, rau, otravit, grotesc acolo, si tocmai asta-i paradoxul gothicului meu foarte bine conservat si mult mai autentic, probabil, decat ala ornamental, superficial-estetizat, cu multe brizbrizuri de inspiratie medievala, muzica eclectica si machiaj violent (desi aveam un dermatograf rosu pe vremea aia, as far as i can recall, cumparat din piata, de la o taraba insolita cu tot soiul de farduri no name). n-am vrut sa scot din dulapul cu schelete descarnate (lol) povestea asta, s-o pun acum sub semnul exemplului ca pe o chestie deeply gotica, in ciuda aparentei lipsite de cliseele formulelor & schemelor dark-basmice clasice. dar, cu o tona de detalii in minus, here it is: o seara de decembrie (27) cand m-am intalnit cu pseudo-iubitul meu de atunci, un tip ciudat de intunecat, genul vampir energetic, in parculetul liceului industrial, extrem de izolat si plin de grupuri statuare handicapate, schilodite de elevii de la seral, iar el purta la gat un fular negru, crosetat de fata pe care o iubea si imbibat efectiv in parfumul ei ieftin si sacaitor, asa ca pe tot parcursul serii aleia inghetate, cu ciori zburand pe deasupra, turturi enormi coborand pe jgheaburi (arme perfecte pentru o crima, am citit abia mai tarziu…), cu mine cu parul pe jumatate ud (inca ma mir cum de nu am facut o meningita de toata splendoarea…) si un soi de tensiune erotica sau proto-erotica infricosatoare-n animalitatea ei, am avut impresia ca mai e cineva acolo, cineva strain si batjocoritor, bufonul care lipsea din povestea asta patetica pentru a-i dezvalui coltii stricati si chipul respingator-acneic (e totusi o amintire din adolescenta).