Trandafirii din vaza de pe noptiera

Am stat si i-am privit o saptamana… i-am primit de Sf Andrei, la petrecerea mea… de la Caius… vi-l amintiti pe Caius… colegul meu de la anul 2, evreul, fostul meu prieten… De cate ori m-am uitat la trandafirii rosii m-am gandit ca poate ma place mai mult decat trebuie, daca dupa tot ce i-am facut ma place… probabil n-am atat ghinion decat cred… dar nu pot fi tzinuta din scurt de un tip pe care nu-l iubesc… la inceput a fost genul de foarte la locul lui a ars-o linistit si m-a lasat pe mine sa fiu printesa cand a vazut ca nu ma cucereste asha a ars-o cam autoritar cu mine … la modul: Vreau ca sambata asta sa o lasi pentru mine! HELLO…!?!!!???!!! Cum adica? Eu nu primesc ordine… nu-mi place nici asha nici asha…. eu sunt undeva la mijloc, prefer misterul, prefer sa-mi fie aruncata o privire si sa ma gandesc la ea nopti intregi… Si chiar daca am spus acum aceste cuvinte, nu consider ca in momentul in care imi va arunca Caius o privire imi va strabate inima adanc… caci inima mea a inghetat in jurul altei persoane si pulseaza intens doar pentru ea, pana cand gheatza se va sparge si o va umple de dragoste… sau pana cand nu va mai avea putere sa bata si va inghetza singura… Si atunci nu voi mai simti si nu va mai conta cine va fi langa mine… Dar pana atunci, si sunt destul de puternica incat aceea zi sa nu fie aproape, nici un trandafir rosu nu ma poate avea…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu